Povestea Crăciunului la români

Celebrarea Naşterii Domnului este prilej de mare sărbatoare pentru români ca popor majoritar creştin ortodox.
Sărbătoarea Naşterii Domnului începe în dimineaţa lui Moş Ajun cu colinde care ţin până noaptea. Între timp, seara, se pregăteşte masa de Crăciun la care vor participa toţi membrii familiei. 
În dimineaţa zilei de Crăciun, pe 25 decembrie, toata lumea participă la Sfânta Liturghie de Crăciun şi apoi la masa de Crăciun, asta daca nu au făcut-o deja de cu seara şi treptat încep să-şi facă apariţia copiiii cu “Steaua”. Aceştia vestesc faptul că Iisus S-a născut şi povestesc despre închinarea Magilor.
Închinarea Magilor şi faptul că aceştia au dus daruri Pruncului Sfânt au generat obiceiul cadourilor de Crăciun. Astfel, a fost creat şi un personaj mitic Moş Crăciun care împarte cadouri copiilor. În satele româneşti, copiii găsesc cadourile sub bradul împodobit în Ajun şi li se spune că Moşul a venit când ei dormeau sau când erau la colindat.

La oraş şi în familiile mai înstărite există o persoană care îmbracă hainele roşii ale Moşului şi oferă darurile fiecăruia, pe măsura meritelor din timpul anului.
În calendarul ortodox, cele trei zile de Crăciun se încheie cu sărbatoarea Sfântului Ştefan. Toate zilele de Crăciun sunt dedicate revederii părinţilor, neamurilor şi prietenilor aşa că lumea, “cu mic cu mare”, merge în vizită sau aşteaptă oaspeţi.

Istoria sărbătoririi Crăciunului

În urmă cu 4.000 de ani, primii care au sărbătorit perioada din mijlocul lunii decembrie au fost mesopotamienii prin celebrarea Anului Nou, care dura 12 zile. Ei venerau mai multe zeităţi, iar cel care îi conducea era Marduk. În fiecare iarnă, Marduk ducea o luptă aprigă cu fortele răului, ale întunericului. Oamenii îl ajutau sărbătorind Zarmuk, iar la sfârşitul acestei sărbători, regele se sacrifica pentru a-l ajuta pe Marduk în luptă (de fapt, sacrificatul era un tâlhar îmbrăcat în hainele regelui).
Babilonienii şi persanii aveau Sacaea. Romanii sărbătoreau Saturnalia, în cinstea zeului Saturn. Aceasta era ţinută din mijlocul lunii decembrie până la începutul lunii ianuarie. În aceste zile se organizau carnavaluri, mese festive, se ofereau cadouri şi se mergea în vizita la rude şi prieteni.

În anul 274, împăratul Aurelian a proclamat ziua de 25 decembrie “Ziua soarelui invincibil”, iar în 320, Papa Julius I a declarat aceasta zi ca ziua Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos pentru a contracara Saturnalia, sărbătoare ce era ţinuta şi de creştinii convertiţi. Cu timpul, această credinţă a fost adoptată de întreg mapamondul, iar data de 25 decembrie este cunoscută ca ziua Naşterii Domnului.

Acesta sarbatoare a devenit populară în anul 1860, când Washigton Irving l-a portretizat prima dată pe Moş Crăciun în cartea “Cum se sărbătoreste Crăciunul la Bracebrige Hall”. Tot în 1860, Thomas Nast, celebru caricaturist american, a promovat, în cotidianul Harper’s Illustrated Weekly,  imaginea unui bătrân vesel, îmbrăcat într-un costum roşu cu nasturi negri şi cu o curea lată din piele. Nast a contruit imaginea lui Moş Crăciun timp de 30 de ani, timp în care a stabilit reşedinţa Moşului la Polul Nord şi a construit legenda comercială.
Moş Crăciun, aşa cum îl ştim în zilele noastre, a fost creat de Harddon Sundblom, el atribuidu-i Moşului burta, costum roşu-alb şi curea. Această imagine este promovată şi speculată intens de compania Coca-Cola, care-şi atribuie şi “rolul” de băutură oficială a Sărbătorilor de Crăciun.

Sărbători cu bine!
Ascultaţi cele mai frumoase colinde de Crăciun.

Adaugă comentariul tău:

Mesaj:

Promovează dreptatea!