Minune de presă. Numai în ”Adevărul” puteți citi interviuri cu morți

Despre extraordinarele capacități ale ziarului „Adevărul” de a prezenta cu aceeași lejeritate activitatea celor morți și lipsa de reacție a celor vii s-a scris destul. Mai nou, „Adevărul” învie morții, îi invită la un interviu, după care îi vâră rapid la locul lor, sub pământ. Totul, într-o singură zi. În ediția din 6 septembrie 2011, ziaristele Carmen Constantin și Andreea Ofițeru au închiput articolul „Rectorii de la privat se tem de faliment”, în care au intervievat un om ce murise de aprope trei ani: Ion Smedescu, fost rector și fondator al Univeristății Româno-Americane din București,. În articolul respectiv, defunctul profesor universitar Smedescu nu este lăsat să se odihnească după numeroasele apariții în mass-media pe care le-a avut în timpul vieții și este chemat să sprijine, chiar și din Rai, efortul jurnalistelor de a prezenta spaimele rectorilor: el pronunță lugubru, ca dintr-o lume cu verdeață, mai bună și mai dreaptă, următoarele cuvinte: „Ținând cont de faptul că nici examenul de anul trecut nu a fost tocmai comod, ne așteptam să fie rezultate proaste (la examenul de admitere-n.n.). Cu atât mai mult cu cât știam că în sesiunea de toamnă vor fi elevi mai prost pregătiți, nu ne-am ridicat prea mult așteptările”. Aceste considerații de valoare au fost consemnate fidel de ziariste, în prezența (credem noi) vreunui medium care a facilitat discuția. Anunțăm că profesorul Smedescu a plecat dintre cei vii pe 5 octombrie 2008. Conform „Adevărul”, pe 6 septembrie 2011, profesorul Smedescu a revenit puțin, ca să acorde un ultim interviu doamnelor Constantin și Ofițeru. Pe de-o parte, nu ar fi ceva tulburător: noi credem că la banii patronului de la „Adevărul”, Dinu Patriciu, nu ar fi foarte complicat ca să fie restabilită legătura cu lumea de Dincolo. Pe de altă parte, vremurile au evoluat, iar luntrașului care te duce Dincolo trebuie să-i plătești mai mult de-un bănuț: e de preferat, adică, să-l plătești într-o monedă convertibilă- euro, dolar, franc elvețian. Dacă reporterițele ar mai fi așteptat un timp cu interviul ăsta, poate că devenea și „Adevărul” rentabil, iar luntrașul ar fi putut fi plătit direct din profitul ziarului. Dar conducerea „Adevărul”, vezi bine, n-a fost dispusă să aștepte atît de mulți ani ca să facă un banal interviu.

Iată aici și alte exemple care anunță moartea presei scrise din România.