Dramele unui spital de copii prezentate de un medic rezident

Toată facultatea m-am amăgit cu gândul la viaţa de după, cea de doctor, care mi-ar fi adus, în sfârşit satisfactiile la care am sperat când m-am înscris la universitate. Însă, în mai puţin de o săptămână de rezidenţiat, toate acele speranţe (chiar mai multe, nelegate neapărat de profesie)au fost rapid şi dureros spulberate. Din păcate a trebuit să aflu, pentru ca apoi să mă obişnuiesc cu ideea că viaţa de rezident = viaţă de „rezistent”.

Ştiam că la început îmi va fi greu. E cumva normal ca unui “boboc”, indiferent de domeniu, să treacă prin toate furcile caudine ale meseriei. Prin toate focurile. Dar, cred că în medicină se face exces de zel. Nu mă aşteptam ca în 2017, într-o ţară UE, un medic rezident să facă, în cea mai mare parte a stagiului, muncă de secretară, iar multe dintre corvezi (întotdeauna peste sarcinile de serviciu) să fie neplătite. Un exemplu ar fi gărzile. Am trecut şi trec peste asta pentru că asta este meseria pe care mi-am ales-o.

În România nu se mai munceşte

Nu mă pot împăca însă cu gândul la situaţia existentă  în spitalele româneşti. Spitale ale unui sistem medical aparţinând unei ţări membre în Uniunea Europeană, România soră fiind cu Germania, Franţa, Spania, Italia, Olanda.
Prăpastia e mare, iar noi, românii, foarte aproape de a ne izbi de fundul ei. Mai ales că în România nu se mai munceşte! Da, este o constatare dramatică (mă puteţi acuza de patetism/subiectivism etc), dar aceasta este realitatea, pe care am descoperit-o efectuând, printre altele, munca desecretară. Pe foile de observaţie ale pacienţilor mei (sută la sută copii, specializarea mea fiind pediatria), în dreptul locului de muncă al părinţilor trag, în peste 80 la sută dintre cazuri, linie.
Toţi, în marea lor majoritate de etnie romă, se declară ca neavând venituri. Asistaţi sociali. Aşa că nu mă mai mir de ce sistemul sanitar din România a ajuns handicapat. Contribuţiile sunt din ce în ce mai puţine, beneficiarii-din ce în ce mai mulţi.

Deranjant este că toţi aceşti părinţi a căror odrasle ajung în spital din cauza bolilor generate, de cele mai multe ori, de o igienă precară, au mari pretenţii. “De ce copilul meu nu are cel mai bun pat? De ce se întârzie cu mâncarea? De ce doctorul cutare nu-mi dă mai multe detalii?”, şi tot aşa, până când holurile spitalului devin mai aglomerate şi gălăgioase ca arterele comerciale din Orient. Nu în puţine cazuri, personalul medical a fost agresat de pretenţioşii asistaţi social. Televiziunile şi presa, în general, au prezentat în dese rânduri violenţele la care se dedau clanurile de romi şi prin spitale. Din păcate, acele imagini sunt doar o mică parte dintr-un lung şi de neoprit şir de infracţiuni comise împotriva cadrelor medicale. Poliţia, bineînţeles, răspunde fie grea greu, fie deloc la apelurile noastre. “Angajaţi-vă firmă specializată. Nu putem să venim la orice apel”, sunt recomandările oamenilor plătiţi să vegheze, recomandări extrase parcă din manualele de cinism.
Dacă am fi cu adevărat în UE, ca stat civilizat cu reguli care să se respecte, cel puţin pentru  jumătate dintre cazurile care sunt prezentate zilnic în spitale ar  trebui sesizată protecţia copilului. O mare parte din bolile care îi aduc la spital sunt date de neglijenţa părinţilor sau mizeria în care trăiesc. Fără voia lor. Cum tot fără voia lor mulţi se pricopsesc cu nume de bătăuşi (Bruzli, Vandam), obiecte stradale sau casnice (Semafor, Picap, Dormeza), de celebri designeri sau eroi telenovelişti (Armani, Samira, Fernando).

Voi spune DA emigrării!

Sunt copii care nu au nici o vină că vin pe lume în condiţii mizere sau doar din virtutea unor sentimente încercate de părinţii semiinconştienţi.  Poate suna deranjant pentru mulţi, dar faptul că spitalele mai au puţin şi se transform în centre sociale, plus oamenii de care sunt asaltată zilnic mă fac să dau înapoi. Pentru ce să-mi irosesc viaţa? Câţi dintre oamenii care bat zi de zi culoarele spitalului pentru şi-au îmbolnăvit copiii din cauza indolenţei şi nesimţirii conştientizează eforturile pe care le-am făcut ca să ajung medic? După niciun an de astfel de rezidenţiat  speranţa că în ţara asta lucrurile se vor schimba, în bine, este din ce în ce mai mică. Criza financiară poate trece, chiar şi cu un govern ca al lui Boc, însa populaţia ţării este într-o continuă schimbare. Spre rău.

Aşa că, daca mă întreabă cineva dacă vreau să emigrez, răspunsul este DA! Poate spre surprinderea tuturor salariul – o batjocură de nici o mie de lei – este unul dintre ultimele motive pentru care aş face asta.

21 Comentarii la “Dramele unui spital de copii prezentate de un medic rezident”

  1. un medic says:

    Eu mi-am inceput deja documentele pentru plecare.
    Semnat,
    Tanar specialist chirurg fara post = somer de la 01.01.2010

  2. catalin says:

    numai genii in lumea medicala romaneasca..
    uite ca abia s-a uscat cerneala pe lista de admitere si,…

    meserie nobila…daruire…talent…
    de ce nu te duci voluntar printr-o tara a lumii a 3-a?

  3. catalin says:

    “însa populaţia ţării este într-o continuă schimbare. Spre rău.”
    si sa nu uiti Darie…pestele de la cap se impute!

  4. iuliana says:

    nu cred ca din “valente” de genii se nasc aceste nemultumiri (genii care cu greu se nasc in tara asta, avand in vedere cat de dornici sunt cei in grija carora ajungem sa ne transmita nobila meserie) . Cat despre daruire eu cred ca gestul de a face voluntariat in garzi si muncile de scribi sunt suficiente, nu trebuie sa faci voluntariat ” cu acte”.
    Iar un loc pe lista de admisi se obtine cu foarte mare efort si nu cred ca ceea ce se intampla rascumpara cumva efortul…si precum autorul , nu ma refer doar la remuneratie.

  5. marcel says:

    Frumos, bine punctat! In zece ani vom ajunge sa mergem la bulgari si pentru plombe…

  6. raluca says:

    cas romi ca nus cand intrii in spital pute ..eu sunt stuenta si voi pleca din romania

  7. Bogdan says:

    Meserie nobila, daruire, lalala, astea sunt valabile, numai ca nu le pui pe masa, nu iti aduc medicamente in spital si nu fac conditiile mai bune.
    E interesanta optica asta, cand e vorba de obligatii se citeaza onoare, datorie, juraminte, cand e vorba de retributii….nu sunt bani, e.t.c.
    In cam toata lume aasta, cine face medicina, e platit bine dupa aia, voi credeti ca in USA unde costa enorm sa faci med, ia cineva credite numai asa din daruire?
    In alta ordine de idei, un rezident in UE e platin 2500-3000 asta asa in mare, mai se adauga garzi si minuni, in RO e platin 200-400(mai rara a doua categorie), pe principiul cat dai atata face, crede sincer sau spera cineva la aceleasi performante?
    Oricum, eu unul m-am saturat sa fiu tratat aiurea in tara asta si sa explic de ce e rau si sa fiu acuzat aiurea de o natie de asistati, in momentul asta astept sa imi iasa actele si dupa aia….o sa mai vin in RO numai in vizita, dar mai rar ca nici turism nu merita sa faci in tara asta. Ne vom intalni noi mai incolo ca o sa veniti la tratament in alte tari cand nu or mai fi medici in tara!

  8. Alina says:

    Regret ca inca un viitor medic dedicat va pleca din tara mea. Insa nu pot sa nu inteleg… In conditiile in care salariul e mizer, locul de munca la fel, ba mai si dai peste tigani care te agreseaza, cum ai putea sa mai ramai?!

    Ce viitor poti sa incerci sa mai construiesti atunci cand insusi presedintele tarii tale iti descide usa larg si te indeamna sa pleci?!

  9. Six Feet Under says:

    @Catalin. Bolile se trateaza cu antivirale, antibiotice, vata, bisturiu.Pentru astea trebe bani. Cu dragostea, poti doar sa te rogi

  10. Roxana Luce says:

    Am o intrebare..dar dupa ce devii medic specialist situatia e la fel de grea?nu prea stiu care e traseul cuiva care face medicina.

  11. roxana says:

    dupa ce devii specialist, alergi dupa post. Avand in vedere ca posturile sunt momentan blocate…..ramane varianta clinicilor particulare, dar nici acolo nu e cerere prea mare. Si, din surse extrem de sigure, de 20 ani posturile la stat se obtin cu sume generoase. concluzia este ca dupa rezidentiat nu iti asigura nimeni nimic.

  12. neneanaie says:

    La spitalul de copii Budimex statul nu a mai dat bani pt investitii si reparatii de 2 ani de zile!!!
    Tot ceea ce s-a facut de atunci a fost numai prin donatii si ajutoare, dar din cauza crizei financiare nu mai vin nici de acolo…
    Deci???

  13. Stilet says:

    @Raluca din 13 august 2010 la 7:24 pm
    Nu sunteţi studentă.Dar sigur agramată…

  14. dan says:

    Nu uitati ca doctorii din Romania au facut scoala pe banii nostrii. In ce tara primesti cadou 6 ani de facultate scumpa fara nici o obligatie ulterioara?

  15. doruduru says:

    In orice tara ar pleca, medicii nostri fac fata din punct de vedere profesional. La noi, medicii trebuie sa faca fata ca sa poata trai

  16. iulian max says:

    Mai lasati-ma cu doctorii astia. Nu le merge greu de loc. sunt niste perversi care se uita doar dupa spaga. Si sa faca prostii noaptea prin saloane. Curvasarie mare la Bagdasar. verifica-ti

  17. matei korvin says:

    Sarmana tara!

  18. LUPTATORUL says:

    E foarte simplu nu pot sa lucrez,nu am bani,nu avem dotarile necesare,PLEC ACOLO UNDE E BINE.Acolo unde e mai bine cineva a luptat pentru asta,lupta si astazi,de aceea guvernanții si clasa politica isi vad de treaba.
    Domnilor studenți dumneavoastră ar trebui sa ne arătați noua părinților ca vreți o tara mai buna.O parte din cei care astăzi avem intre 40 si 60 de ani am luat atitudine pentru drepturile noastre si ale voastre,voi când veți lupta pentru drepturile voastre.Daca sunteți in situația in care sunteți,e si vina vostra nu numai a sistemului.A te plingea ca nu ai,si a sta pasiv nu este o soluție. ALINA: ,,In condițiile in care salariul e mizer, locul de munca la fel, ba mai si dai peste țigani care te agresează, cum ai putea sa mai ramai?!” SIMPLU!
    ORICE SALARIAT SI CETATEAN ARE DREPTUL LA LIBERA ASOCIERE.AI AUZIT DE GREVE SI PROTESTE DE STRADA ? UITATI-VA LA ITALIENI,FRACEZI ENGLEZI.
    Asa se obțin drepturile la o viata decenta si ca sa-l parafrazez pe Liiceanu eu spun:SOMNUL NAȚIUNII NAȘTE MONȘTRI(CORUPȚIE,JAF,SĂRĂCIE).

  19. ella says:

    dragi rezidenti nu uitati ca in nicio tara din lume nu faci medicina gratis si rezidentiatul este platit dar nu prea mult cum sperati voi nu exista spaga ca doar dr din ro se imbogatesc din asta lucreaza 6 ore la stst fug din timpul programului la privat policlinici cu plata afara rezidentiatul e dur tb sa muncesti iar pacientul e cel ce te plateste si cere respect In ro dr sint dzei cu mentalitate de stapin si pac e un ala care pateste si mai si moare si tot el e vinovat Nu bag in aceiasi oala toti medici dar sint multi Daca aveti ac mentalitate stai acasa daca nu TAIATI_O ACUM INAINTE DE A FACE O SPECIALITATE faceti-o acolo caci va va schimba si optica despre meseria de dr _medicul este acela care ofera sev de specialitate dar nu e stapin tb sa fie zimbitor politicos singur consulta singur scrie retete singur manipuleza computerul asist au serv lor separat nu sint servitoarele dr si nici rezidentii nu fac scriptologie decit ptr ei insisi aveti grije insa vorbiti putin nu incercati pe unde mergeti sa dati sfaturi sa shimbati ceva care voi credeti ca nu e bun caci pierdeti ei nu vor sfaturi ci sa muncitiVA URZ SUCCES

  20. Gabriela Nitu says:

    GATA. Ajunge! Nu mai suport tigania din Romania. Am asistat aseara la o scena (bataie intre tigani in Piata Progresul) de mi s-=a intors stomacul pe dos. Doi dintre neoameni, murdari si tavaliti bine, au fost luati de Salvare si dusi la spital. Nenorocitii astia au facut scandal si acolo. Vrea sa plec de aici…

  21. cornelia says:

    Trist dar adevarat! Asta este adevarul. Eu nu sunt medic. Sunt profesor. Dar, daca as fi un tanar medic sau orice alt fel de tanar absolvent de facultate, mi-ar fi la fel de greu sa gasesc suficiente argumente pentru a dori sa raman in tara! Un tanar profesor are salariul de debutant mult sub 1000 de lei. La fel si un medic. Si e la inceput de drum in viata, cand ii trebuiesc atat de multe… Si vrea sa munceasca si sa isi castige cinstit banutii pentru viata cea de toate zilele. Insa cum? Eu am trecut de mult de 50 de ani; am peste 25 de ani munciti in tara… ma asteapta o pensie din care nu stiu daca voi putea trai, deh! pensie de profesor! Asa ca am plecat. Poate ca nu “de tot”, poate ca doar numai pentru cativa ani, inca nu stiu. Insa aici, in Germania, nu fac munca de profesor pentru care m-am pregatit cu atata sperante, inclusiv studii postuniversitare… La ce bun? Dupa cativa ani lucrati aici voi avea o pensie minima,dar o pensie in euro, nu in lei. Din pensia aceea imi voi acoperi nevoile batranetelor, ca din pensia mea romaneasca, de profesor…Am doi copii. Amandoi sunt licentiati si cu master terminat. Stiti ceva/ Niciunul nu vrea sa ramana in tara! Fiica mea, casatorita si cu doi copii, face un doctorat in Germania si nu doreste sa se mai intoarca in tara decat in vizita. Isi doreste un viitor mai bun pentru copiii ei, mai plin de speranta. E de condamnat? Cu siguranta ca nu! Fiul meu este inca celibatar, isi termina a doua facultate, dar nu pe banii statului ci pe ai mamei, care munceste “pe afara” si se intretine din ce mai castiga si el, ca “specialist” remunerat ca fiind “necalificat”, pentru ca asa e la noi…Si ce daca are un master in specialitate terminat in Franta? Nu-s bani, dom’le! Esti tanar? Stai la coada! Evident ca nu isi doreste sa ramana in tara! De ce si-ar dori? Asa ca inteleg perfect pe toti cei care doresc sa plece acolo unde munca si pregatirea lor ARE O VALOARE. Tineri sau mai putin tineri, au nevoie de curaj. Curajul de a face ceva cu viata lor! Sa astepti sa isi aduca aminte guvernantii nostri… utopie! Cine vrea, poate sa faca ceva cu viata lui! Asa cred eu.Cine nu are curaj, sa ii lase pe altii sa decida pentru el!

Adaugă comentariul tău:

Mesaj:

Promovează dreptatea!