Din tainele telemelei de oaie, a parizerului tradiţional şi ce este MDM-ul

Verticalnews v-a prezentat ieri numai o parte dintre secretele  produselor care se pretind tradiţionale şi a celor care le vând.  Sorin Minea, liderul Romalimenta–Federaţia Patronală din Industria Alimentară, ne-a dezvăluit şi celelalte ascunzişuri ale alimentelor care stau pe tarabele celor cu bundiţă şi clop.

Ilegalitatea asumată

Fiecare dintre producătorii tradiţionali pe care îi veţi găsi în piaţă va spune că produsele de pe tarabă sunt din porcii lui. Ceea ce uită el să spună este că sunt interzise tăierea porcului la domiciliu, realizarea de produse din carne fără autorizaţie şi fără supraveghere de specialitate şi comercializarea lui în pieţe. Deci el recunoaşte de la început că a comis o ilegalitate, însă minte. Pentru că am acces neîngrădit la laborator, îmi permit să fac din când în când analiza produselor de pe piaţă şi nu o dată am constatat cu stupoare că declaraţiile lor sunt false – toate au substanţe chimice, toate au apă, toate au MDM (tocătură de oase, tendoane, pieliţe, grăsime – tot ce mai rămâne din carcasă ce se ia carnea – n.r.). Aceşti ”mici producători” sunt marii evazionişti, aici intrând carmangerii, mici făbricuţe insalubre care nu au putut să se autorizeze pentru că nu au făcut investiţia necesară pentru a intra pe piaţa de comerţ intracomunitar. Şi au mai învăţat un lucru. Îşi pun clop şi bundiţă şi pretind că vând produse tradiţionale. Din punctul meu de vedere, toate acestea sunt un atentat la sănătatea publică şi bătaie de joc. Nu poţi să-i vinzi unui om un produs de trei-patru ori mai scump doar pretinzând că este tradiţional.

Cum recunoaşte consumatorul produsul contrafăcut…

Este imposibil. Dacă un consumator normal crede că adevăratul comerţ înseamnă să te duci să cumperi de pe tarabă din piaţă, face cea mai mare greşeală. În fiecare ţară din Europa, produsele tradiţionale se vând în magazinele autorizate, iar dacă se vând în târguri, acelea sunt produsele din carne foarte uscate, cum ar fi, de exemplu, şunca de Parma. Alte cărnuri nu, pentru că este interzis. În plus, la fiecare tarabă există acea tăbliţă cu datele de contact ale producătorului, inclusiv locul şi data producţiei, toate verificabile.

Reclame şi confuzie                                                       
În ultima perioadă, văd din ce în ce mai des la televiziuni anumiţi domni care îşi promovează produsele despre care spun că sunt ”naturale”. Trebuie să ştiţi că toate produsele, dacă nu sunt din plastic, ci din carne, lapte sau din alte ingrediente care vin din natură, sunt naturale. O altă confuzie care se face este aceea dintre ”natural” şi ”bio”, aşa că falşii producători profită şi îşi laudă marfa ca fiind bio, pentru că ” sunt de la mine din gospodărie şi îi hrănesc numai cu porumb şi cereale”. Au dreptate, pentru că peste tot în Europa porcii sunt hrăniţi cu cereale, deoarece proteina animală este interzisă în alimentaţia acestora. Însă ceea ce i-ar face bio ar fi ca însele cerealele să fie bio, fapt ce nu poate fi probat. În plus, pentru a obţine cantităţi mari de produse, pretinşii producători ar trebui să aibă în curte zeci de porci pe care să îi taie şi să îi prelucreze săptămânal. Aşa că ei iau porcii tot de la abator, sau de la vecini, fac produse, îşi pun clopul pe cap şi se urcă în jeepuri şi pleacă la Bucureşti să vândă. 

Secretul parizerului şi al brânzeturilor

Falşii producători care, mai nou, au început să pătrundă în forţă la anumite televiziuni, spun că la ei parizerul este tradiţional. Nu există aşa ceva, pentru că, parizerul se produce peste tot în lume după o singură reţetă tehnologică inventată de un inginer şi care datează de o sută şi ceva de ani. Poate spune ”respect reţeta parizerului” şi atunci poate fi crezut. De asemenea, termenul ”100% natural” când este vorba despre parizer este total eronat, pentru că parizer fără nitriţi şi fosfaţi nu există. 

O situaţie asemănătoare este cea privitoare la brânză. Toate pieţele sunt pline de brânză de capră şi de oaie. Nu avem atâta capră şi atâta oaie în România câtă brânză fac ăştia. Telemeaua de oaie este un produs care se obţine după un proces de maturare care durează trei luni.  Telemeaua de capră sau brânza de capră se fac, în exclusivitate, din brânză de capră. În urma analizelor, s-a constatat că, de fapt, în acest tip de brânză este vorba despre o parte lapte de capră şi cinci părţi lapte de vită. O oaie de dă aproximativ 300-500 de mililitri de lapte pe zi, şi asta numai câteva luni pe an. În condiţiile astea, de unde le ies producătorilor sutele de kilograme de brânză de oaie? Câte sute de oi trebuie să aibă?

Uite aşa, falşii producători tradiţionali vor reuşi să distrugă o piaţă în curs de formare, pentru că în întreaga Europă există producători tradiţionali, însă aceştia fac produse şi le comercializează la ei în localitate. 

Adevăraţii producători tradiţionali nu vin cu maşina la Bucureşti în fiecare săptămână şi nici nu frământă şi coc ei sute de prăjituri ca să le vândă în pieţele din Capitală. Cei care fac asta au angajaţi şi microîntreprinderi, deci sunt departe de ideea de producători tradiţionali.

Vedeţi şi Cine ne-a furat tradiţia de pe masa de Crăciun

Nadina Dobrogeanu

 

11 Comentarii la “Din tainele telemelei de oaie, a parizerului tradiţional şi ce este MDM-ul”

  1. mihaela says:

    Bun, si daca nu sunt traditionale de ce naiba le vand mai scump decat comerciantii? pun mai putine e-uri? m-am lamurit care-i situatia si cu parizerul si cu telemeaua.

  2. Foarte scump, am vazut si eu, la targul de la Unirea. 30-55 de lei pentru un kg de carnati de oaie este exagerat. In plus, nu mi s-au parut nici proaspete, nici igienice. Pacat. Autoritatile ar trebui sa intervina, sa preia modelul occidental. E chiar atat de greu sa copiem ceea ce e bun?

  3. dan says:

    bine, dar intre un porc crescut in ograda, unde a avut loc de miscare, a stat la soare, si-a trait viata normal, si un porc crescut la ferme unde are un metru patrat de voie si mananca super industrializat, il prefer pe primul.

  4. Olga Khan says:

    Story cu telemea nueste deloc real!!! Am vazut cu ochii mei langa Bucuresti cum se facea aceasta branza in curtea unori prieteni care aveau oi la cioban si … de cand a intrat laptele pe poatra, imediat a fost strecurat peste multe tifoane in strecuratoare sa n-aibe materiale straine si i s-a adaugat acel stomac de miel de la Paste uscat si tzinut undeva la uscat, ca sa fermenteze imediat laptele. Aproape vazind cu ochii se intimplat miracolul, bine amestecat, a fost turnat intr-o sita speciala totul, zerul trecea prin matasea sitei si restul se aduna intr-o bucata!!! Adoua zi, cand era deja aproape uscat barinza, s-a taiat in cuburi si au fost scufundate in saramura deja pregatita. Seara deja s-a si mancat din bunatatea casei si era perfect!!! Poate in timp de 3 luni trebuie consumat
    branza ca altfel devine fara gust, adica cu un gust indezirabil …
    cu care se cumpara de multe ori, insa iti dau sa gusti din alta parte
    … :-))) ca si polonezii pe aici cu marfurile lor scumpe. NU vezi de unde-ti scoate mezelul si nici chantarul sa vezi daca-ti convine cantitatea, doar pretul si acasa te convingi de ce ai cumparat :-(((

  5. Sighian says:

    Prefer oricand o igiena mai precara decat e-urilor introduse artificial in alimentatie!
    Experimentul “Codex Alimentarius” începe cu România. De la 31 decembrie 2009, Guvernul Boc a fost obligat să înceapă implementarea “Codexului”, alături de alte 165 de state semnatare (95% din populaţia planetei).
    “Codex Alimentarius” este un pachet de norme după care se vor alimenta populaţiile ţărilor semnatare. Acesta porneşte de la principiul că Terra nu mai poate hrăni pe toată lumea natural, ca atare se va trece la hrana artificială, din produse chimice, cea modificată genetic etc.
    Adepţii Teoriei Conspiraţiei susţin că măsura nu este altceva decât una de exterminare, care va reduce populaţia globului la cca doua miliarde, o masă mult mai uşor de hrănit şi de controlat de forţele oculte.
    Nu a trecut o lună şi iată că apare ştirea că România este prima ţară din lume care va folosi în agricultură un compus chimic pe bază de initium, un ingredient activ din noua clasă a substanţelor chimice impuse de”Codex Alimentarius”. Produsele vor furnizate de compania germană BASF şi vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapa. Pentru publicul larg se spune că “beneficiile pe care le-ar aduce această substanţă sunt legate în primul rând de combaterea dăunătorilor, dar, totodată ea micşorează şi durata în care se obţine recolta.” După ce acest produs va fi experimentat în România, urmează să fie omologată utilizarea lui şi în Olanda, Germania , Franţa, SUA, Canada şi Marea Britanie. Neoficial, conform cercetătorilor care combat “Codex Alimentarius”, folosirea produselor cu initium sporeşte cu până la 65% rata riscului de cancer de colon, substanţă care intră rapid în combinaţii chimice, devenind reziduală în organism. De pilda 1 mg de initium intrat în organism o singură dată se elimină în aproape un an. Ori, dacă acest produs este folosit zilnic, practic el nu mai este eliminat din organism. Apoi, aşa cum initium ajută la creşterea rapidă a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce la mărirea tumorilor maligne.
    Dumnezeu să-i ajute pe români ! Nu suntem obligati sa mancam porcariile astea , toti romanii sa protesteze ! Toti romanii de la oras si de la tara sa fie informati de acest genocid si mai ales agricultorii ! Sa-si stropeasca ministrul agriculturii gradina lui de-acasa cu substante toxice impuse de Codex Alimantarius, nu poporul roman!

  6. Andrei says:

    Ar fi interesant sa ne spuna dl. Minea:
    1. Din ce-s facute mezelurile produse de firma lui.
    2. De ce-s mai scumpe mezelurile produse in Romania decat cele importate din Germania (acestea din urma net superioare, mai bune, cu mult mai multa carne in continut etc.).

  7. matei says:

    @Olga, bine ai (re)venit printre noi 🙂 Sarbatori respectabile!

  8. Omul Rosu says:

    Tare sunt curios ce mancare traditionala va mai fi peste 10-20 de ani. Unde si in ce fel…

  9. andreea says:

    si minea daca e asa destept el de ce s-a apucat de mezeluri? ca si alea de la angst sunt la fel

  10. consumatorul says:

    Va adau un citat de Gabriel Liiceanu:
    “Nu exista semn mai bun al reusitei decat ura si invidia celorlalti.”

    Chiar asa de mult te-au deranjat acesti mici producatori domnule Minea sau simti ca no sa mai mearga asa bine magazinele Angst? Dar mezelurile care le produci cum sant? Sincer sa fiu am cumparat din aceste piete au produse destul de bune si cred ca sant mai adevarate ca mezelurile care le faceti in fabrici.
    Pentru mine esti un Lup Moralist.Am copiet ceva pt. cei care nu stiu multe:

    Sorin Minea, preşedintele Patronatului Romalimenta, a cumpărat de la partenerul său elveţian, Urs Angst, 60% din acţiunile producătorului de mezeluri şi a lanţului de magazine Angst.

    „Am devenit acţionar majoritar, dar familia Angst nu va ieşi definitv din business”, a declarat, pentru „Adevărul”, Sorin Minea,c are dorea să devină acţionar majoritar încă din vara anului trecut.

    În urma tranzacţiei, Minea va deţine 60% din acţiuni, restul fiind împărţite între soţia sa, Ludmila Minea şi Martha Angst.

    Pe lângă producţia de mezeluri, grupul Angst, care a înregistrat, anul trecut, o cifră de afaceri de aproximativ 75 de milioane de euro, deţine şi o reţea de 22 de supermarketuri în Bucureşti, Buftea şi în Sinaia.

    Angst deţine o cotă de 5-6% din piaţa internă a mezelurilor, estimată la peste un miliard de euro,potrivit lui Minea. Principalii competitori sunt Caroli, Crist-Tim, Tabco Campofrio şi Principal Company.

    De 12 ani în producţie

    Până înainte de Revoluţie, Sorin Minea, care deţine o avere de peste 11 milioane de euro, potrivit „Top 500 miliardari”, realizat de „Forbes România”, activa ca medic veterinar. La începutul anilor ’90, soţia s-a întâlnit, întâmplător, cu un coleg eleveţian de facultate. Ulterior, familia Minea a fost invitată în Elveţia, unde i-a cunoscut pe descendenţii familiei Angst, viitorii parteneri de afaceri. „Am început, iniţial, cu un transport de mezeluri din Elveţia. Apoi am demarat o mică producţie în România şi mi-am dat seama că va trebui să ne extindem”, îşi aminteşte Minea. În anul 1992 a cumpărat fabrica de mezeluri din Buftea, contra sumei de 960.000 de dolari, iar un an mai târziu a demarat producţia. Patru ani mai târziu, Angst a cumpărat şi pachetul majoritar (90%) al fabricii de mezeluri crud-uscate Slasi din Sinaia, unde produce Salam de Sibiu.

  11. claudia says:

    daca toate produsele au numai conservanti atunci nu mai mancati.sa vedem cu ce traiti.sau mutati-va la tara si cresteti singuri animale si sa nu vi se mai para scump pretul

Adaugă comentariul tău:

Mesaj:

Promovează dreptatea!