Cum s-a căsătorit Poliana Cristescu cu Nicu Ceauşescu

ovidiu-nicolaeceausescu.blogspot.com

Într-o carte apărută în vara anului 2008,  fostul colonel de Securitate Adrian Eugen Cristea,  şef al gărzii Ceauşeştilor, a povestit cum s-a desfăşurat căsătoria dintre Nicu Ceauşescu şi discrete Poliana. Iată un fragment din cartea “A fi sau a avea”, publicată de Editura Paco, la Bucureşti. Subtitlurile ne aparţin.  

10 decembrie 1983. Nicu împlinise, în septembrie, 30 de ani şi încă nu era căsătorit. Era prim-secretar al CC al UTC şi membru important în conducerea partidului. Acceptase aceste funcţii şi, în consecinţă, trebuia să ţină seama şi de alte cerinţe. Printre acestea era şi căsătoria (…)

CA-N RĂPIREA DIN SERAI. Mama nu se lăsa şi îi şi găsise mireasă. Viitoarea soţie. Dar nu-i zicea nimic încă. Era păstrat totul în mare secret. Nici măcar viitoarea mireasă nu ştia nimic. O găsise mama la Tîrgovişte, cu ocazia unei vizite oficiale. Cea pe care pusese ochii se ocupa cu pionierii din judeţ. Din primele verificări rezultau numai aspecte corespunzătoare scopului: înfăţişare agreabilă, tînără, licenţiată, fără încurcături şi cu multă minte. A mutat-o fulgerător la Bucureşti, unde a numit-o direct secretară a CC al UTC, în subordinea lui Nicu. De-abia mai tîrziu au aflat cei doi ce se urmărea. Fetei i s-a mai asigurat casă, maşină şi onoruri. Menţiune VerticaNews: la nici 48 de ore de la consumarea căsătoriei, ca dar de nuntă, Nicu a fost numit ministru pentru Probleme de Tineret şi prim-secretar al CC al UTC. Apoi, proaspăta soţie a fost desemnată preşedinta tuturor pionierilor din România.

De acum, devine o invitată permanentă a Elenei Ceauşescu, dimineaţa, pe la ora 10:00, la cîte o cafea, de nu mai ştia fata ce să creadă cu atîta atenţie pe capul ei. (…)

NUNTĂ FĂRĂ LĂUTARI. Cînd şi în ce împrejurări s-a ajuns la hotărîrea ca Nicu şi Poliana să-şi oficializeze căsătoria nu se cunoaşte. Cert a fost că o asemenea hotărîre s-a luat pe baza accepţiunii lor. Şi că rolul principal l-a avut Elena Ceauşescu (…)

Oficializarea căsătoriei a fost fixată la domiciliul lui Nicu, lîngă Biserica Albă. Am fost chemat de şeful Securităţii statului, care m-a pus în temă despre apropiatul eveniment. Scopul urmărit era să întreprind măsurile necesare de protecţie în zonă. Aşteptam să sosească oaspeţi, dar cei din sistemul de protecţie nu primiseră numele lor. Totul era mai mult o învăluire într-un secret nejustificat.

A sosit primarul general al Bucureştiului, care,  prin calitatea lui, trebuia să oficializeze actul căsătoriei. Erau prezenţi Emil Bobu, membru în conducerea partidului, şi Tudor Postelnicu, ministrul Securităţii, probabil amîndoi în calitate de martori. În casă, Nicu şi Poliana. A venit o maşină mică de la sectorul de aprovizionare al partidului cu un ospătar. S-au descărcat rapid cîteva cutii mici de carton cu pişcoturi şi şampanie.

SOCRUL MARE A LIPSIT. Ultimul personaj principal care a sosit înainte de începerea oficializării căsătoriei a fost Elena Ceauşescu. Singură, fără soţ. Sobră, cu un uşor zîmbet perceptibil, cu rol de a i se observa buna dispoziţie. Era zîmbetul protocolar, învăţat prin diferite recepţii, unde toţi participanţii sînt neîntrecuţi în a-şi arăta asemenea amabilităţi. Iar dacă printre ei se află reprezentanţi importanţi, ca în cazul nostru, neapărat trebuie să se înţeleagă foarte bine că prezenţa sa are semnificaţie de a le face lor, invitaţilor, un hatîr, cu nuanţă mai mult de acceptare. Ce mare lucru să te afli în categoria acceptaţilor de către prima doamnă a ţării! (…)

MIRELE GRĂBIT. Ginerele, adică Nicu, era ţîfnos, ca mulţi gineri copleşiţi de atîtea probleme determinate de căsătorie. În acest scop, Nicu nu făcuse nimic. Nici nu se interesase dacă vor avea măcar un pahar de şampanie pentru invitaţi. Ca şi în toate celelalte cazuri, ştia el că sînt alţii, plătiţi, ca să gîndească şi să organizeze tot ce era necesar.

Primarul, sesizînd că Elena Ceauşescu epuizase zîmbetele, a început oficializarea căsătoriei. Dar nici nu trecuseră cîteva zeci de secunde că este întrerupt de Nicu. Îi cere documentul ca să-l semneze. Gest pe care îl face şi Poliana. Gata! Căsătoria s-a terminat. Felicitări, zîmbete determinate mai mult de intervenţia brutală de a opri o desfăşurare a unei activităţi oficiale care pentru cei mai mulţi are rol de unicat în viaţă. Nicu se pare că-şi adusese aminte tocmai acum că nu trebuia să se însoare sau că fusese obligat de familia lui în acest sens.

Despre familia Polianei nu se discuta nimic, pentru că nu avusese cineva bunăvoinţa s-o cunoască. Dar parcă supărarea lui Nicu avea mai mult aspectul de a fi sesizată de ceilalţi. Intervenţia făcută de el a fost însoţită de cîteva cuvinte pe care nu doresc să le reproduc. Auzindu-le, cei prezenţi au fost puşi într-o situaţie din care, pe moment, nu mai ştiau cum să iasă. Numai din gîndirea unui fante de cartier, dar cu domiciliul în centru se puteau contura un teribilism şi o grosolănie ce erau în dezacord total cu vîrsta şi cu certificatele de studii pe care le avea. (…)

NUNTA PE TĂCUTE. Ceasul indica ora 13:00, timp în care Nicolae Ceauşescu sosise acasă de la serviciu. Elena Ceauşescu şi-a luat rămas-bun de la cei prezenţi şi a plecat grăbită pentru ca soţul ei să nu aştepte. De fapt, nu acesta era principalul motiv. Trebuia eliminat timpul în care cei prezenţi s-ar fi putut angaja la discuţii, inclusiv unele explicaţii suplimentare pe care Nicu le-ar fi putut face ca urmare a supărării ce-l stăpînea. Ceilalţi au salutat şi ei şi au plecat în mare grabă. S-a dus şi ospătarul. Nicu şi Poliana s-au suit în maşină şi au plecat. Tot în grabă, pentru ca Nicolae şi Elena Ceauşescu să nu aştepte la reşedinţa lor. Aici, o masă aranjată, ca de obicei, pentru familia unui preşedinte al unei ţări cu un regim politic comunist. Şi nu fac această menţiune dintr-o maliţiozitate, ci de a sublinia o realitate. Pentru că toate serviciile erau organizate la cererea familiei preşedintelui şi ele aparţineau statului, iar cheltuielile erau suportate tot de către stat. Şi toate acestea se desfăşurau în mod permanent. Acestei mese organizate i s-a mai adăugat ceva care să dea un aspect mai deosebit. Două locuri în plus şi flori mai multe, tort şi ce-o mai fi fost, conform indicaţiilor mamei. Pentru că era o zi mare. (…)

Nici nu ştiu dacă a existat ceva muzică. Probabil casete. Mai bine într-o linişte deplină, care evidenţia o armonie aparentă pe un fond meschin. Se desfăşura un eveniment. Care se numeşte nuntă. Nicolae Ceauşescu nu a avut încredere în această căsătorie. Este o supoziţie. El ştia că această căsătorie, despre care se va afla de către toate vîrfurile partidului, este actul care reprezintă întărirea statutului de om politic al lui Nicu.

SEPARAŢI DIN PRIMA ZI. După aproape două ore şi ceva, masa s-a terminat. (…) Nunta s-a sfîrşit. Nicu şi-a luat nevasta şi au plecat acasă la ei. Din acest moment, sentimentele sperate de Poliana nu s-au mai simţit niciodată. S-au despărţit. Fiecare în camera lui. Apoi şi-au văzut de treburile personale. Rudele, colegii şi cunoscuţii auziseră că s-a realizat această căsătorie. Ce s-a dorit de unii şi ce a ieşit! Încă din prima zi de căsătorie, fiecare se gîndea cum să scape din iadul în care intrase. Nicu îşi vedea de viaţa lui, seară de seară, cu gaşca şi prietenele. (…)

NU A RENUNŢAT LA GAŞCĂ. Între timp, Nicu şi-a adus aminte că nu îşi motivase prietenilor atitudinea faţă de Poliana. Le-a spus-o ca să fie foarte clar că lui nu-i plac picioarele ei. Că sînt subţiri. Toţi cei care auziseră au rămas, pentru moment, nemişcaţi. Ăsta da spirit de observaţie, pentru că i-a trebuit un timp atît de scurt, numai un an de zile, faţă de alţii, care constată după zeci de ani. Aşa că Nicu nu-şi schimbase criteriul de apreciere al partenerelor. Era perseverent! Dar cu toată supărarea pe care soarta i-o adusese pe cap, Nicu o lua pe Poliana şi mai mergea în vizită la familia Viorel Păunescu. (…)

Elena Ceauşescu o invita la ea în cabinet, pentru că îşi dădea seama că întreaga situaţie a Polianei i se datora ei. Rostul acestor chemări era de a-i crea speranţa că supărările vor trece şi că totul va fi bine după ce Nicu se va reîntoarce la nişte sentimente pe care, dintr-o raţiune bine gîndită, nimeni nu le putea explica şi pe care nu le avusese niciodată. (…)

După o aşteptare neîngăduit de lungă, în martie 1985, mama soacră, influenţată probabil de fiul ei Nicu, dar şi de situaţia destul de ingrată în care se afla nora sa, Poliana, a hotărît s-o mute în altă locuinţă. Acest fapt n-a schimbat cu nimic atitudinea Elenei Ceauşescu de a o invita în continuare pe Poliana la cabinetul ei, la cafeaua de la ora zece.
Sursa: ovidiu-nicolaeceausescu.blogspot.com

3 Comentarii la “Cum s-a căsătorit Poliana Cristescu cu Nicu Ceauşescu”

  1. Nuti says:

    Asa este, am avut un ncumnat care a servit la masa piscoturile. Nicusor era tare agitat pentru ca petrecuse toata noaptea si ardea sa mearga la culcare. Oricum, “gratioasa” mireasa era cam natanga si nu prea stia ce se intampla in jurul ei

  2. Observator says:

    Nicu Ceausescu s-a nascut la 01.09.1951, deci, in 10 dec 1983 avea 32 ani 3 luni si 10 zile.
    Nu mai citati toti neghiobii analfabeti.
    O fi fost si el un fel de plutonier – nici soldat nici ofiter – si s-a apucat de scris. Mai bine se apuca de aritmetica.

  3. liana says:

    Vai saracii Paunesti, cums-or fi descurcat ei sa cumpere un intercontinental?Si din putinul lor s-o ajute pe biata Poliana, care n-a avut ganduri de marire? Numai noi care trebuia sa-i indeplinim masurile tampite luate pe linie de organizatie de copii stim!

    A obligat-o cineva sa mearga pe drumul parcurs?
    Gasiti si subiecte mai interesante decat tampenii cu fosti nomenclaturisti si actualii milionari, care “au strans cureaua” sa cumpere hoteluri,n-au furat nimic, alaturi de hotii promovati de Iliescu si alti tradatori de neam ca el!

Adaugă comentariul tău:

Mesaj:

Promovează dreptatea!