Cine ne-a furat tradiţia de pe masa de Crăciun

Aşteptate cu bucurie, indiferent de vremuri şi de cât de gros este portofelul, sărbătorile româneşti sunt o sumă de tradiţii pe care le respectăm sau le adaptăm. Dacă facem o comparaţie între cele două mari sărbători creştine Paştele şi Crăciunul, constatăm că a doua este de departe mult mai spectaculoasă decât cea dintâi. Model de sincretism popular, Naşterea Domnului aduce cântec şi dans, costume şi mese îmbelşugate, reuniuni de familie şi, mai nou, un ritual al cadourilor.

Oraşul ne strică tradiţia

Despre lumea de la sat nu vorbim, pentru că puţine sunt încă zonele rurale unde modernitatea a reuşit să câştige războiul cu tradiţia. Oraşul, însă, este stricător de tradiţie, chiar şi din punct de vedere culinar. Iar dacă obiceiul uratului a dispărut sau s-a perimat la oraş, înghiţit de pornirile mercantile şi mult prea sociale de tipul ”ne daţi ori nu ne daţi bani” sau ”am plecat să colindăm prin cluburi”, un lucru a rămas neatins în Sfântă Zi de Sărbătoare – masa de pe care nu trebuie să lipsească tradiţionalele bucate- cârnaţii şi caltaboşii, toba şi sarmalele, piftia şi cozonacul. Este cert că românii ţin la ce pun pe masă, iar cu cât aceasta geme de mâncărurile cele mai alese, cu atât satisfacţia şi prestigiul gazdei cresc.

Cum am uitat şi ce învăţăm

După ani buni în care gospodinele au învăţat încet-încet că sarmalele se găsesc şi la supermarket, iar toba se leagă fără greş dacă o cumperi din magazin, o nouă modă pune stăpânire pe obiceiurile alimentare de la oraş– toată lumea este de acord că, dacă serviciul nu îţi permite să învârţi cârnaţii, să toci pentru tobă sau să îţi prepari porcul cumpărat din târg a la carte – să nu uităm că nici UE nu ne mai permite să ne urmăm tradiţia – cea mai bună soluţie şi cea mai sănătoasă este mâncarea tradiţională, de la producătorii tradiţionali cu clop şi bundiţă care sunt tot mai numeroşi mai ales în pieţele Capitalei.

Brânza la găleată, în război cu aceea pasteurizată

În condiţii care în multe dintre cazuri sfidează şi cele mai mici norme de igienă, în găleţi depozitate pe jos, dar tot mai des în vitrine frigorifice plasate în târguri sau în pieţe, se găsesc bucate alese, afumate şi păstrate ”după reţete tradiţionale”, după cum le laudă chiar vânzătorii lor. Preţul este şi el după măsura prestigiului şi a efortului depus, ridicat, poate de trei ori mai mare decât ai plăti în mod normal pentru un produs similar achiziţionat de la supermarket. Dacă îţi faci o socoteală, îţi dai seama că ţi-ai putea cumpăra carne şi n-ar fi prea greu să învârţi nişte cârnaţi în weekend, însă iar îţi aduci aminte de timp care este nepreţuit, mai ales când nu îl ai. Aşa că scoţi bani din buzunar ca să mănânci tradiţional.
Însă ce ar fi dacă cineva ţi-ar spune că ai dat pe brânza tradiţională de capră un preţ de trei ori mai mare decât era normal şi că de fapt ce mănânci doar are aromă de capră, pentru că trei sferturi este de vită, dacă ai afla că nici olteneştii româneşti nu-s de pe la noi, iar ţăranul cu clop şi ghiul nu are acasă nici măcar o găină, darămite porci care să-i asigure marfă pentru fiecare zi de târg de câteva luni încoace, ce ai spune?

Sorin Minea, preşedintele Romalimenta, a vorbit deschis pentru Verticalnews despre păcăleala tradiţională din târgurile cu produse ce se vând sub sloganul ”Ca la mama acasă”. Anterior, Minea a mai tras câteva semnale de alarmă pe aceeaşi temă în presa românească.
„Când m-am referit la produsele alimentare luate de la bulgari, m-am referit strict la brânză, care este luată de acolo şi vândută la noi ca produs autohton, iar când m-am referit la en-gros-uri mă refeream la faptul că marfa de fabrică, produsele de serie, sunt luate de acolo de nişte domni cu clopuri şi vândute ulterior ca marfă de producător la preţuri extraordinar de mari. Marfa se poate cumpăra de oriunde sau poate produce, pentru că în România sunt foarte mulţi producători – unii sunt înregistraţi (trebuie să respecte nişte măsuri minime şi, de obicei, comercializează pe partea locală produse cantitativ limitate), alţii sunt autorizaţi (au dreptul să comercializeze oriunde, inclusiv pe piaţa europeană, ceea ce deocamdată nu se înâmplă). Primii dintre ei fac cele mai multe nereguli, fără să omitem însă că există şi făbricuţe care funcţionează în legalitate. Producătorii înregistraţi sunt cei care au găsit un debuşeu şi acum marşează pe ideea de piaţă de produse tradiţionale – vin cu produse pe care le etichetează drept tradiţionale”, spune Minea.

Avalanşa comercianţilor fals-tradiţionali

Important este să nu trecem cu vederea că, dacă până nu demult erau numai doi-trei comercianţi de astfel de produse, la ora actuală în toate pieţele bucureştene sunt nişte domni care vând produse ”tradiţionale”, ori asta înseamnă fie că populaţia României numără multe persoane care au porci în curte, fie că este vorba de nişte produse făcute în serie, nişte produse care nu au nici cea mai mică legătură cu ceea ce spun ei. Pentru că aceia care se dau drept producători tradiţionali, susţin că marfa lor este ”fără chimicale, din carne ecologică”… În cazul acesta, întrebarea este de unde iau ei atâta carne?
Ştiaţi că apetisanţii cârnaţi olteneşti sau cei cu cimbrişor sunt procesaţi în maţe de plastic din carne de porc născut şi crescut în Belgia?Ce înseamnă tradiţional

Problema este că din păcate nu este înţeleasă terminologia. ”Produs tradiţional” nu înseamnă produs făcut de o familie, ci un produs tradiţional trebuie să respecte nişte regului,  dar şi să fie făcut conform unei reţete care să fie respectată întocmai de câteva sute de ani, să zicem.

În ceea ce priveşte regulile de respectat, este bine să se ştie că teoretic, produsele tradiţionale ar trebui să fie fără substanţe chimice, fără coloranţi, fără conservanţi, deci aşa cum se spune, ”ca la mama acasă”. Singurii care nu fac produse tradiţionale ca să le vândă în târguri, sau care mai vin foarte rar în târguri şi sunt în număr infim, sunt familiile care fac la ele casă cârnaţii, şunca sau brânza, de obicei pentru consumul propriu sau pentru a le comercializa în jurul casei. Ei nu au dreptul să vândă în piaţă, pentru că legea interzice acest lucru.

Mâine, Verticalnews vă dezvăluite secretul din telemeaua de oaie şi pe acela al parizerului tradiţional, dar şi cum anume reuşesc unii comercianţi să treacă drept producători tradiţionali. Tot mâine veţi afla de la Sorin Minea răspunsul la întrebarea: Cum să îmi dau seama dacă produsul de pe tarabă este tradiţional sau nu.

Nadina Dobrogeanu

12 Comentarii la “Cine ne-a furat tradiţia de pe masa de Crăciun”

  1. Traditionalistul says:

    Eu cred ca sunteti carcotasi, iar ala, Minea, se vaita ca nu mai cumpara lumea salamul lui cu E-uri. Nu asta era la Angst? Eu am cumparat de la “tarani” mereu si am fost multumit de calitate. Nu mai aruncati cu noroi. Aveti dreptate insa cu colindatul…

  2. odorhei says:

    ar trebui ca statul sa intervina sa elimine aceste practici neortodoxe de comert. Dar si noi, cumparatorii, ar trebui sa amendam aceste practici si sa nu mai cumparam nimic care fie e contrafacut, fie este scump si prost

  3. Ursu Mihai says:

    Interesant si totodata terifiant. Cumva abeam o banuiala cu produsele de porc. Prea aratau in ultima vreme ca in pozele americane. Deci necuratul a intrat si aici. Acum ce ne facem?

  4. Un roman prost says:

    Ne plangem degeaba. Inainte, dupa 90, devenisem groapa de gunoi a Europei civilizate. Apoi, copii nostri si batranii erau cobai la testele medicamnentelor. In avantul economic ne imprumutam la bancile europene ca sa cumparam marfa europeana. Acum platim ca prostii dobanzi exagerate, mancam prost si nesanatos. Prostii Europei suntem

  5. Camil says:

    Faceti cat mai multe in casa. Nu va imbuibati, luati strictul necesar. Alimentele care fac cu ochiul sunt asemenea femeilor fatale. Dauneaza grav sanatatii!

  6. mircea says:

    Mancarea noastra traditinala este foarte grea si deloc benefica organismului, insa bagam in noi de nu mai putem.

  7. doru says:

    SA nu ne mai ascundem degeaba ca pietele sunt pline de bisnitari care nu au nici-o legatura cu produsele traditionale. Este o bresa care ca de obicei este speculata de destepti,iar prostii platesc crezind ca au apucat pe Dumnezeu de picior.AR trebui ca statul sa preia acesta afacere sa incurajeze ,sa finanteze ,sa sprijine adevaratul producator si sa facem din agricultura si turismul Romaniei o bijuterie,de afacere.

  8. Ana Contabila says:

    Multi dintre comercianti profita si de clementa autoritatilor si nu platesc niciun fel de impozite. De cate ori ati vazut pe cineva sa dea bon la branza de sibiu?

  9. cip07 says:

    Carnea am cumparat-o de la un vecin care a sacrificat porcul, am preparat carnatii, toba, raciturile in casa, tot in casa facem turtele. Incerc sa respect o traditie pe care am prins-o de la bunici chiar daca sincer sa fiu manac doar pui si peste.Macar sa simpta copiii cum era odata.

  10. cititor says:

    Ar fi bine sa tinem cu dintii de alimentatia traditionala. Asa cum se vand ele pe piata – lapte in sticle de PET, branza in galeata, slanina afumata legata de funie – sunt exceptionale. Locuiesc in alta tara si mancarea ma termina. Aici nu gasesc decat legume mutant, lapte “bio” valabil 1 an, lactate super procesate, oua de la gaini mutant, carne de pasare care fierbe in 20 min si fructe care nu se strica daca-s lasate o sapt pe masa in camera. Nu trebuie sa acceptam “normele” europene care ne “feresc” de riscuri infinit mai mici decat cele asociate consumului de mancare din supermarket. Cu mancarea din piata in cel mai rau caz poti lua o parazitoza sau sa faci o toxiinfectie alimentara…cu mancarea din supermarket cresti riscul de cancer si boli cardiovasculare. Asadar, ce prferati? O diaree sau decesul precoce?

  11. Este ceva curat,normal in Romania?

  12. Jean Furtun says:

    Porcii belgieni sunt precis mai buni decat corciturile alea de mangalitza cu maidanez, care le apreciati voi.

Adaugă comentariul tău:

Mesaj:

Promovează dreptatea!