Armonie în pădure. Ce vor silvicultorii ca să fie bine

Gabriel_stanciu

După o perioadă asemenea unui “război rece”, în silvicultura românească se pare că a început să mijească sămânţa concordiei. “Ziua Silvicultorului”, sărbătoare marcată în calendar pe data de 9 iunie, a fost celebrată în acest an la comun, Romsilva (administratorul pădurilor statului) şi Asociaţia Administratorilor de Păduri (forul ce reuneşte ocoalele private, de regim). În fapt, este cea de-a doua astfel de manifestare “la comun”, consecutivă, din ultimii 27 de ani. Dacă prin discursul său, Dragoş Ciprian Pahonţu, directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, s-a făcut remarcat prin aceeaşi mormăială bâlbâită-caracteristică, lipsă de conţinut şi concizie a mesajului, liderul asociaţiei care administrează pădurile private s-a impus printr-o alocuţiune directă, punctuală şi cu mare impact. Pe scurt, Gabriel Stanciu a punctat decisiv atât pentru cei prezenţi la festivitatea care a avut loc la Băile Felix, cât şi pentru ceilalţi interesaţi de domeniul silvic.

Iată, sintetic, câteva dintre punctele decisive lansate de preşedintele Asociaţiei Administratorilor de Păduri (AAP), dr. ing. Gabriel Stanciu.

  • “Este bine că “am straâns rândurile “ , este bine că vocile noastre încep să semene unui cor. Este şi normal – scopul comun- este acela de a administra eficient, responsabil şi performant, fondul forestier, indiferent de natura proprietăţii.
  • Noi – AAP-ul, reprezentăm ocoalele “private” din România, ocoalele “de regim “, ne desfăşurăm activitatea administrând proprietăţi private. Este normal să  avem o relaţie mai strânsă cu proprietarii de păduri. Este normal să ne punem întrebarea:

ce vor proprietarii? Desigur, beneficii de pe urma proprietăţii lor.  Nu-i putem critica, este în firescul lucrurilor. Problema este alta. Dacă  aceste beneficii sunt materializate numai în “recoltele de lemn”, atunci presiunile proprietarului se vor îndreapta în această direcţie. Dacă adaugăm însă  la aceste beneficii directe,  beneficiile indirecte (prevăzute de altfel de  Codul silvic)- respectiv, prin :

cuantificarea functiilor de protecţie ale pădurilor –  coroborat –  cu  identificarea beneficiarilor direcţi şi indirecţi  ale acestor funcţii şi cu crearea mecanismului financiar în relaţia  proprietar – beneficiar;

cuantificarea capacităţii de absorbţie a carbonului de către păduri şi crearea mecanismelor financiare care sa permita accesul proprietarilor de paduri  – pe bursa carbonului

Daca aceasta “justa despăgubire” ar fi înţeleasă, acţionându-se în acest sens, consider că în mare parte problemele proprietarilor ar fi rezolvate, problemele administratorilor s-ar diminua, iar problema tăierilor ilegale nu ar mai fi pe agenda publică.

Ce vor silvicultorii, ce îşi doresc?

Răspunde tot Gabriel Stanciu.

„Să facem silvicultură, să punem în aplicare acumulările teoretice, experienţa practică,  specificitatea zonală  pentru a crea şi a conduce arborete stabile ecosistemic, cu funcţii protective şi productive maximizate spre mulţumirea societăţii în ansamblul ei, dar şi a proprietarilor în particular.

Acest lucru se poate înfăptui doar în pădure, cu prezenţa nemijlocită a silvicultorului în actul de decizie. Procedurile necesare, conexe actului silvic, nu trebuie să conducă la creearea unui “monstru“ informatic, supradimensionat şi cronofag, pentru că astfel uşor, uşor, contribuim şi favorizam tranziţia silvicultorului către o altă specializare – aceea de operator de date, şi nu că nu ar fi o specializare onorabilă, dar în mod sigur nu pentru aceasta “meserie“ ne-am pregătit.

Să ne amintim timpurile când un calculator de birou reprezenta vârful tehnicii moderne şi când  silvicultura se făcea în pădure.

Moştenirea lăsată de înaintaşi, materializată în arborete de mare valoare, înglobând valori ale unei silviculturi eficiente din punct de vedere economic, social şi ecologic.

  • Dorim să avem “locul nostru“ corect aşezat în societatea românească; să fim respectaţi pentru ceea ce facem, munca să ne fie evaluată corespunzător serviciilor aduse societăţii;
  • Dorim salarii decente.
  • Dorim “ grupa de muncă“.
  • Dorim o legislaţie stabilă, echilibrată, coerentă, suplă şi predictibilă.
  • Dorim alocare de fonduri pentru silvicultură – la nivelul fundamentat prin Strategia Forestieră Naţională.
  • Dorim ca imaginea sectorului sa fie promovata corect.
  • Dorim să fim consultaţi atunci când problemele silvice fac agenda publică.
  • Dorim ca suprafeţele afectate de incendii să nu apară ca “abuzuri şi defriţări“.
  • Dorim să se înţeleagă că nu toate tăierile sunt ilegale şi că pădurea cultivată aşa se gospodăreşte, aşa se conduce, pe tot parcursul vieţii ei – prin tăieri.
  • Dorim ”să respectăm Constituţia şi legile ţării”, să apărăm onoarea şi prestigiul Corpului silvic, saă ne desfăşuram activitatea cu profesionalism, conştiinţă, demnitate şi bună-credinţă şi chiar jurăm pentru asta!”.

 

Adaugă comentariul tău:

Mesaj:

Promovează dreptatea!